Viata,atit de frumoasa...

Am intilnit zeci de persoane care imi marturiseau ca nu se tem de moarte,ca viata pentru ei e ceva simplu si trecator,ca nu isi gasesc rostul si traiesc cu ziua de miine.Am auzit asta,si aud din ce in ce mai des...si acest lucru ma intristeaza enorm.))poate ca si eu gindeam asa,dar mi-am schimbat opinia imediat ce viata  mi-a demonstrat prin fapte cit e ea de pretioasa..))incet cu incet..am inceput sa o iubesc la nebunie,si sa traiesc din plin fiecare clipa.Am inceput sa meditez si sa gasesc lucruri minunate,a inceput sa imi para rau ca am doar una,fiindca am atitea de facut.Intr-o dimineata ,inainte de a pleca la scoala...gasind in fata mea o foaie si un pix,am inceput sa insir niste versuri ce ar contine o viata esentiala de om.))nustiu daca mi-au reusit,de aia si le-am postat aici,ca sa aud critici si opinii la adresa acestor versuri.Sper sa va placa,a fost o scriere de moment...




Noi toti speram,traim cu alinare
Ca poate miine totul va fi bine
Si asteptam din cer, de sus chemarea
Caci doar asta ne mai ramine

Noi toti traim de azi pe miine
Stiind ca totusi vom muri
Dar cind o zi iti mai ramine
Vrei sa te-nveti iar a trai

Vrei sa incerci din gustul vietii
Sa urci pe trepte noi si noi
Sa simti splendoarea diminetii
Sa savurezi cafeaua-n doi

Sa simti ca esti iubit/iubita
Sa va ginditi deja la trei
Sa para viata infinita
Caci ea este asa cum vrei

Sa ai familie, copii
Sa plingi,sa rizi si sa visezi
Sa vezi doar zimbete zglobii
Si-n fericire tu sa crezi

Sa te bucuri de nepoti
Sa-i mingii sa le povestesti
Sa te ajute cind nu poti
Sa simti ca fericit tu esti

Si cind simtiva-i in curind
Ca s-apropie acel sfirsit
Tu sa te stingi incet,incet
Linistit si implinit...