Sunt dependentă de oameni ...

  Mi-e frică de singurătate, mi-e teamă  să rămîn a nimănui !

    Fiecare-și găsește visele, idealurile, prietenii, amicii, pînă și problemele, iar cînd nu mă aflu în această listă - mi-e frică ...
   Nu pot supraviețui singură, nu cred că voi găsi vreodată puterea să trăiesc doar pentru mine și să văd cum ceilalți trec nepăsători.
    Sunt dependentă de oameni, pentru care aș vrea să trăiesc, oameni care ar prețui ceea ce fac, care mi-ar duce dorul, care ar suna fără motiv, care ar avea dorința să mă aibă alături fără a-mi cere nimic în schimb, iar eu .. din plăcere, le-aș oferi tot ce am mai bun...
    Cînd a plecat la ceruri unica persoană care-mi oferea aceste lucruri, m-am simțit inutilă.. căci nu mai am pentru cine să lupt. Sunt doar eu... eu și lumea întreagă. Știu că trebuie să merg înainte, dar nu pot.. sunt dependentă de cineva, oricine ar fi, dar să fie sincer cu sufletul meu.

Primul Crăciun fără TATA!

Crăciunul.... cea mai frumoasă sărbătoare,cea mai de suflet,cea mai iubită de inima mea..)
 Anul ăsta e primul Crăciun fără TATA....Mi-e atît de trist în suflet,că nu mai simt magia acestei sărbători...chiar dacă au căzut mult așteptații de mine fulgi,parcă nu-i văd,nu mă pot bucura de ei.
Văd cum sute de oameni în jurul meu sunt fericiți,cu zîmbetul pe buze oferindu-și cadouri..iar eu conștientizez că e una din cele mai grele zile care încă mă așteaptă.. căci fără Tata viața va fi cu siguranță alt fel) Si-a pierdut din culoare,din farmec...parcă nu am pentru cine visa,nu am pentru cine face planuri...S-a stopat...tot...cu plecarea lui)
E atît de dificil să recunosc că toți în jurul meu încep un an nou,prosper,frumos,vesel..iar eu și familia ne-am oprit în loc.) Am început să urăsc acest an..2016 mi-a adus o durere atît de mare,că nu mai simt nimic altceva... Parcă nu e complet nimic fără El...e pustiu, e pe jumătate.

Îmi pare atît de rău că poate nu l-am prețuit cît trebuia,că uneori nu găseam timp pentru el,că poate eram prea grăbită să-l ascult..
Era idealul meu, este de fapt idealul meu...așa Om ca el nu am mai văzut și nici nu o să găsesc vreo dată..e unic.. și nu pentru că e tatăl meu.) Așa zic toți cei care l-au cunoscut... așa Om ca Tata nu vor mai găsi..
Nu cred, nu pot să cred...că a dispărut .. într-o secundă, nu mai există... Cum să cred asta,cînd nu am fost pregătită? Cînd niciodată în viața mea nu m-am gîndit la moartea lui pentru că nu era timpul încă.
Îmi dau seama că deja toata viața mea e incompletă fără el..și așa va fi mereu..
Liniștea sufletească pe care o aveam nu va mai fi niciodată..nici într-o secundă din viața mea nu voi putea fi fericită 100% pentru că va lipsi Tata. Recunosc că viața de pînă acum a fost perfectă,pentru că poate mi-au lipsit lucruri...dar nu mi-au lipsit persoane..
De acum...sunt pe jumătate,dar îmi dedic viața Lui....mă strădui să fac așa cum El dorea să fac,așa cum Tata mi-ar fi spus,cum m-ar fi învățat.
 Frumoasele mele sărbători s-au transformat într-un coșmar...a dispărut orice farmec...pentru că nu mai sunt copil..nu mai sunt Fata Tatei!
Tată-l perfect...raza mea de soare... Veșnic zîmbitor,cu o glumă la tot pasul.. Nu mi-a spus niciodată în viață că îl doare ceva sau poate că e supărat sau că are probleme.. (cu toate că nu a avut o viață atît de ușoară)
Era pentru mine cel mai puternic,cel mai curajos, cel mai priceput.. Atît de talentat în toate, sprijinul meu, ajutorul meu, idolul meu.. Era un viu model pentru viitorul meu soț..) Mă mîndream atît de mult cu El, că radiam de fericire cînd cineva îmi spunea că-i semăn..
Nu mi-e ușor să vorbesc despre Tata la trecut..căci pentru mine e viu încă..e lîngă mine,mă susține și acum..) Căci fără susținerea asta,cred că aș fi doborîtă la pămînt de durere....
Așacă îți spun la prezent.. Te Iubesc Tata! Te Stimez ! Îți duc dorul ! Te aștept acasă!

01.12.2015 :(

De cînd mă țin minte 1 decembrie pentru mine era o sărbătoare, începutul anotimpului preferat .
Azi nu a mai fost așa. Mi se ruina pămîntul sub picioare cînd  vedeam atîtea fețe triste, atîțea ochi fără speranță și atîtea priviri dezamăgite.
„Comisia pentru determinarea dizabilităților și capacității de muncă” este locul la ușa căruia s-au strîns oameni simpli, oameni de la sat, care din tot sufletul cereau să li se acorde ajutor, ce-i 200-300 de lei bine meritați , pentru care trebuie să aducă dovezi, pentru care trebuie să implore .
Miliardul furat s-a răsfrîns anume pe umerii acestor persoane, căci pentru un deputat 300 de lei este o sumă = cu zero, iar pentru aceste ființe este sursa de existență, supraviețuire, viață.
Mi s-a întipărit în suflet imaginea unui bătrîn, a cărui ochi erau înlăcrimați,iar sufletul îi era dezamăgiit . Un bătrîn pe a cărui față erau înscrise amprentele războiului. Unicul sprijin a lui era cîrja, căci de la această comisie nu a primit nici un ajutor, fie uman sau material.
Întrebarea care mă frămîntă este De Ce? Cum unii oameni pot decide asupra sorții altora, cînd este atît de evident că au nevoie de susținere,de ajutor?... Cum poți să refuzi unui om trecut prin anii grei ai vieții cînd îți cere doar să scrii în registru cuvîntul „acceptat”?asta salvîndu-i viitorul.
Am doar un singur răspuns:

Am devenit inumani,

Limitînd viața la bani ...

TEAMA>!

Fiecare dintre noi are o frica.De inaltime,intuneric sau adincime....dar una dintre cele mai mari temeri este teama de a fi folosit.Nimeni nu poate garanta sinceritatea unei persoane,nimeni nu poate afla cu adevarat sentimentele ei si nimeni nu stie cit de mult sau putin se va schimba alaturi de tine.
Credeam ca e doar o stare,un sentiment,un regret...Dar nu..e ceva mai mult
Ce simti cind te tradeaza o persoana draga?
Simti ca esti mort. Poate trupul tau activeaza,mintea ta mai gindeste...dar sufletul..e GOL,e pustiu..si parca n-are nici putere sa mai regrete sau sa perceapa ce s-a intimplat.
REGENERARE? Nu exista..m-am convins..
Caci o rana o data provocata lasa cicatrici...
Mi s-a intors viata peste cap doar de la starea unui suflet gol.Un suflet de care nimeni numai avea nevoie..
Constientizarea faptului ca ai fost eliminat din viata persoanei cu care respirai acelasi aer - te doboara...Simti ca mii de cutite ti se infig in piept,iar pastile pentru aceasta durere nu exista.
Lacrimile devin doar un strigat neputincios,pentru ca numai schimba nimic..Numai vezi sens in viata pe care o traiesti.Cu fiecare pas,iti bagi in cap ca ai fost folosit,ai fost o jucarie...dar tu in schimb ai dat Tot,tot cei mai bun din tine,te-ai daruit pe deplin..(caci asa stiai ca se face).
Te dezamagesti in persoanele ce ti-au construit universul,crezi ca cuvintele ar shimba starea ta,ca o imbratisare te-ar alina..si Daaa..dupa un lung timp,ele vin...dar in zadar..
Cit de straniu nu ar parea..e in zadar....atit de adinc a putut fi zdrobit un suflet,incit sa nu mai vada adevar in nici o vorba,in nici o actiune,in nici un sarut..
Si mintea iti spune sa ierti,sa mergi mai departe,sa fii cum ai fost..Dar nu se primeste,nu mai poti fi o foaie alba de hirtie pe care ati creat un viitor cindva.Esti zdrobit,ucis,frint.
Si ar parea doar cuvinte,dar numai simti acea caldura de la vorbele de dragoste,nu mai ai incredere in nimic ce spune (cu toate ca iti doresti nespus de mult) .Esti sigur ca nu te foloseste,doar cind iti este alaturi,caci ii vezi mimica,gesturile..dar la primul pas dupa usa,iti faci impresia ca deja a reusit sa te uite.
Se zice ca Timpul le vindeca pe toate..
Daca asteptarea ar intoarce increderea pierduta...As fi dispusa sa astept,sa ma sacrific...daca as fi convinsa ca timpul ma va face sa ma simt insfirsit Iubita,asa cum am fost...cindva...

E El..!!))

Am înțeles ca e potrivit pentru mine,că e exact El. De ce?
Pentru că ne certăm,mă ofensează uneori cu cuvinte reci (la nervi),ne supărăm deseori de la nimicuri,plîngem și ne doare,dar indiferent de ce s-ar întîmpla nu ne despărțim,vorbim,ne sunăm,ne scriem,poate un pic supărați,ofensați dar o facem.Petru că contăm unul pentru celălalt,pentru că nu ne închipuim cum am exista în lipsa unuia din noi.E Dragoste??!! ...Cu siguranță...Căci nu am mai fost convinsă pentru nimeni că sunt gata la orice,că mi-aș distruge sufletul în mii de cioburi și l-aș strînge înapoi doar pentru binele Lui.
A trecut un an,mai mult de un an,aproape 400 de zile de cînd fiecare clipă este trăită cu El în gînd...)) E mult??! Nu...e puțin...căci nu mă satur,să-l privesc,să-l sărut,să simt cum îmbrățișîndu-mă mă face cea mai fericită,căci mă simt în siguranță.
Simt ca e potrivit pentru mine,pentru că doar cu El pot sa fiu ..EU...așa cum nici eu poate nu mă știu ))(( și el mă acceptă,mă iartă,mă iubește..)
Cît aș da ca tot ce avem acum să ramînă o viață,să nu ne schimbăm,sa fim tot Noi...la fel de îndrăgostiți...Pentru că El e fericirea în viața mea,e ultimul gînd seara și primul dimineața.Deja nu îl mai pot scoate din inimă....și nu am s-o fac indiferent de soartă...
Căci e El...:))

Ne-am schimbat....:(

Si intr-un final nimeni nu are nevoie de noi,nimeni nu isi face griji,nimeni nu se trezeseshte dimineatsa mereu cu gindul la noi,nimeni nu adoarme rugindu-se pentru noi....In afara de parintsi,care fac asta neconditionat,nimeni nu e in stare sa spuna cu adevarat ca face aceste lucruri pentru noi...
De ce? Pentru ca totsi suntem SINGURI... singuri inauntru,suntem alaturi unii de altsii la bine,poate si la rau,caci doar ne consideram prieteni...insa suntem departe unii de altsii atunci cind e linishte shi parca nu s-a intimplat nimic,dar doare,oricum.....
Spunem ca suntem prieteni adevaratsi,promitem ca vom fi alaturi,ca vom ajuta...si da..facem asta...dar doar cind atingem apogeurile..cind suntem foarte fericitsi sau cind se intimpla ceva exclus de rau...da,si ar fi bine asta,daca nu am avea nevoie de prieteni si la cele mai mici neintelegeri sufletesti,daca nu ne-am simti singuri atunci cind fiecare isi cauta de viatsa sa ignorindu-ne existentsa...
Astazi daruirea sufleteasca este lucru rar,caci nimeni nu se daruie pe deplin,nimeni nu e in stare sa sustsina pe cineva si in cele mai stupide momente....totsi cauta interese,totsi isi apara personalitatea...nimeni nu se mai uita la suflet si nimeni nu mai respecta promisiuni.
Astazi totsi zic sa nu credem in cuvinte....dar cindva cuvintele insemnau atit de mult,erau atit de sincere si puteau provoca atitea sentimente.....Distrugem in fiecare zi vise,mergem prin viatsa de parca suntem doar datori sa ajungem la moarte..mintsim..ne certam..si provocam altora durere...De ce? Pentru ca asa am devenit totsi....pentru ca a devenit un mod al existentsei...un mod de a supravietsui....nu mai exista adevarata bunatate,care este daruita fara nici-un interes,fara cishtiguri....nu exista adevar in vorbe..nu exista sacrificii....
Iar ceea ce a mai ramas,continuam sa nimicim...cu fiecare minut care se perinda atit de repede in viatsa noastra.....))
Pastram atit de putsina culoare in suflete,si omorim atitea sentimente sincere cu monotonia de zi cu zi.....ne-am fi oprit....dar a devenit un drog invizibil,pe care-l consumam involuntar....a devenit un stil al vietsii.))

Multumesc VaRa !!! :)

Vara....ce poate fi mai frumos? mai dulce? mai cald? E mult asteptata,dar trece atit de repede....Insa 2013 fiind  un an plin de ceva nou,mi-a adus si cea mai frumoasa vara posibila..) Nu pentru ca am fost la odihna,caci nu am parasit localitatea....nu pentru ca am ceva nou,caci nu am primti cadouri...dar vara asta mi-a adus cea mai scumpa si mult-asteptata  persoana....vara asta mi-a adus cel mai frumos sentiment....vara asta mi-a facut inima sa bata de 100 de ori mai repede...pentru ca insfirsit nu mi-a fost frica sa-mi deschid sufletul in fata sentimentelor,nu mi-a fost frica sa spun ca Iubesc!..da Iubesc!!!..neconditionat..))Chiar daca nu ma puteam deschide in fata nimanui pina la capat, EL ma citeste ca pe o carte cu fiecare zi tot mai mult, EL imi da puteri ca sa nu mai am teama de nimic,EL imi arata ca pot sa fiu si altfel,EL ma priveste asa cum nimeni altcineva nu o poate face,EL stie exact cind nu trebuie sa scoata nici un cuvint,ci doar sa-mi ofere o imbratisare...e EL..acel EL pe care si-l doreste oricare fata...e acel EL ideal pe care l-am asteptat eu...si nu ideal pentru lume..e perfect pentru mine..e al meu..doar al meu..))
Nu cred ca exista ceva mai frumos decit sa auzi din gura Lui cele 2 cuvinte..) Cele 2 cuvinte de care mie imi era teama,pe care le rosteam atit de rar......dar EL m-a facut sa le simt,nu doar sa le rostesc...)
Acum-atit de increzatoare in viitor,caci mi se pare ca nimic nu poate fi mai greu si nimic nu ma poate opri daca il am pe EL alaturi,daca stiu ca indiferent de ce s-ar intimpla,de ce as face sau de ce as spune...EL ma va crede,ma va intelege,ma va ajuta,ma va primi alaturi de inima lui....)
Nu m-am asteptat ca vara asta sa-mi aduca atita fericire,dar mi-a adus...shi sper ca nu doar aceste 2 luni..dar si sfirsitul verii sa fie unul cit se poate de placut si de frumos.)) 
Caci acum am inteles ca nu trebuie sa renunti...nicicind...niciodata..) Daca doresti ceva cu adevarat...daca iubesti...daca vrei pe cineva alaturi..nu renunta!! Caci EL nu a renuntat in pofida timpului,in pofida faptului ca i-am zis de atitea ori NU..nu a renuntat si acum ma face fericita....))
Nu am crezut niciodata ca pot sa fiu asa ca acum,ca pot sa gindesc asa cum o fac acum...dar tot ce sunt,tot ce vreau in continuare sa fiu e datorita Lui..) si nu ar ajunge cuvinte sa-i multumesc...!!! Dar multumesc verii ca mi l-a adus..:)