Mi-e frică de singurătate, mi-e teamă să rămîn a nimănui !
Nu pot supraviețui singură, nu cred că voi găsi vreodată puterea să trăiesc doar pentru mine și să văd cum ceilalți trec nepăsători.
Sunt dependentă de oameni, pentru care aș vrea să trăiesc, oameni care ar prețui ceea ce fac, care mi-ar duce dorul, care ar suna fără motiv, care ar avea dorința să mă aibă alături fără a-mi cere nimic în schimb, iar eu .. din plăcere, le-aș oferi tot ce am mai bun...
Cînd a plecat la ceruri unica persoană care-mi oferea aceste lucruri, m-am simțit inutilă.. căci nu mai am pentru cine să lupt. Sunt doar eu... eu și lumea întreagă. Știu că trebuie să merg înainte, dar nu pot.. sunt dependentă de cineva, oricine ar fi, dar să fie sincer cu sufletul meu.
