Pentru că ne certăm,mă ofensează uneori cu cuvinte reci (la nervi),ne supărăm deseori de la nimicuri,plîngem și ne doare,dar indiferent de ce s-ar întîmpla nu ne despărțim,vorbim,ne sunăm,ne scriem,poate un pic supărați,ofensați dar o facem.Petru că contăm unul pentru celălalt,pentru că nu ne închipuim cum am exista în lipsa unuia din noi.E Dragoste??!! ...Cu siguranță...Căci nu am mai fost convinsă pentru nimeni că sunt gata la orice,că mi-aș distruge sufletul în mii de cioburi și l-aș strînge înapoi doar pentru binele Lui.
A trecut un an,mai mult de un an,aproape 400 de zile de cînd fiecare clipă este trăită cu El în gînd...)) E mult??! Nu...e puțin...căci nu mă satur,să-l privesc,să-l sărut,să simt cum îmbrățișîndu-mă mă face cea mai fericită,căci mă simt în siguranță.
Simt ca e potrivit pentru mine,pentru că doar cu El pot sa fiu ..EU...așa cum nici eu poate nu mă știu ))(( și el mă acceptă,mă iartă,mă iubește..)
Cît aș da ca tot ce avem acum să ramînă o viață,să nu ne schimbăm,sa fim tot Noi...la fel de îndrăgostiți...Pentru că El e fericirea în viața mea,e ultimul gînd seara și primul dimineața.Deja nu îl mai pot scoate din inimă....și nu am s-o fac indiferent de soartă...
Căci e El...:))
