Ne-am schimbat....:(

Si intr-un final nimeni nu are nevoie de noi,nimeni nu isi face griji,nimeni nu se trezeseshte dimineatsa mereu cu gindul la noi,nimeni nu adoarme rugindu-se pentru noi....In afara de parintsi,care fac asta neconditionat,nimeni nu e in stare sa spuna cu adevarat ca face aceste lucruri pentru noi...
De ce? Pentru ca totsi suntem SINGURI... singuri inauntru,suntem alaturi unii de altsii la bine,poate si la rau,caci doar ne consideram prieteni...insa suntem departe unii de altsii atunci cind e linishte shi parca nu s-a intimplat nimic,dar doare,oricum.....
Spunem ca suntem prieteni adevaratsi,promitem ca vom fi alaturi,ca vom ajuta...si da..facem asta...dar doar cind atingem apogeurile..cind suntem foarte fericitsi sau cind se intimpla ceva exclus de rau...da,si ar fi bine asta,daca nu am avea nevoie de prieteni si la cele mai mici neintelegeri sufletesti,daca nu ne-am simti singuri atunci cind fiecare isi cauta de viatsa sa ignorindu-ne existentsa...
Astazi daruirea sufleteasca este lucru rar,caci nimeni nu se daruie pe deplin,nimeni nu e in stare sa sustsina pe cineva si in cele mai stupide momente....totsi cauta interese,totsi isi apara personalitatea...nimeni nu se mai uita la suflet si nimeni nu mai respecta promisiuni.
Astazi totsi zic sa nu credem in cuvinte....dar cindva cuvintele insemnau atit de mult,erau atit de sincere si puteau provoca atitea sentimente.....Distrugem in fiecare zi vise,mergem prin viatsa de parca suntem doar datori sa ajungem la moarte..mintsim..ne certam..si provocam altora durere...De ce? Pentru ca asa am devenit totsi....pentru ca a devenit un mod al existentsei...un mod de a supravietsui....nu mai exista adevarata bunatate,care este daruita fara nici-un interes,fara cishtiguri....nu exista adevar in vorbe..nu exista sacrificii....
Iar ceea ce a mai ramas,continuam sa nimicim...cu fiecare minut care se perinda atit de repede in viatsa noastra.....))
Pastram atit de putsina culoare in suflete,si omorim atitea sentimente sincere cu monotonia de zi cu zi.....ne-am fi oprit....dar a devenit un drog invizibil,pe care-l consumam involuntar....a devenit un stil al vietsii.))