De la o stare la alta...

Frumos afara,primavara,cald,flori,soare,oameni veseli,dar in sufletul meu parca inca nu a venit primavara,inca nu a inflorit zimbetul,inca nu s-a incalzit inima..))Aceeasi stare de singuratate,de dor de ceva nestiut,de tristete fara motiv)) Am asteptat  ca soarele din aprilie sa imi readuca zimbetul,dar nu e asa....In exterior port un zimbet frumos si cald de primavara,iar sufletul se topeste-n lacrimi...Nu doresc ca altii sa fie tristi din cauza mea,prefer sa fac oamenii din jurul meu sa zimbeasca,deaceea uneori am un zimbet fortat..
Astazi un pic mai vesela,buzele mele impreuna cu sufletul au pictat un zimbet cu ajutorul unei minuni de copil.)(nepotica mea),cel mai inocent  si draguts' copil din lumee)))
Viata trece atit de monotona incit uneori ma gindesc oare cu ce scop ne este data.?...Care e rostul nostru?..Ce ar trebui sa facem?Cum ar trebui sa procedam ca sa nu mai avem greseli?
Cu sigurnata nu merita sa o traim in lacrimi si nostalgie.)Viata trebuie parcursa cu fericire si cu lacrimi de bucurie,cred ca e cel mai frumos dar de la Dumnezeu,iar noi ar trebui sa il pretuim,si sa profitam de el.
Mereu ma gindesc la asta si devin mai pozitiva,inteleg  ca nu are rost sa fiu suparata pe cineva sau sa ma acufund in ginduri rele,toate sunt trecatoare si viata de asemenea...timpul se scurge repede si daca stai trist ai un trecut plin de rani.)Zimbetele insa sculpteaza in memorie cele mai frumoase amintiri))
Asaca zimbesc,indiferent de tot,zimbesc cu inima,sunt fericita ca am si ca n-am,sunt mindra ca sunt EU,ca am parti negative si pozitive si ca  in lumea asta mare  am persoane la care tin enorm si din partea carora primesc aceeasi dragoste....